Iarna...

În timpul iernii e o vacanţă de două-trei săptămâni, departe de profesori şi colegi insuportabili... Crăciunul cu multe dulciuri şi cadouri, Sf. Niculae la fel. Mai este şi Revelionul alături de prieteni... Ambele mele zile (de naştere şi de nume) cu prieteni, cadouri şi dulciuri. Ziua Alinei (cea mai bună prietenă a mea) cu prieteni. Începutul semestrului, deci fără prea multe griji (şi note mici)... Se poate merge cu sania sau orice alt mijloc de transport specializat pe zăpadă. Când eram mică îmi plăcea iarna pentru că se întuneca devreme şi îmi plăcea să stau pe calorifer şi admir zăpada. Acum nu mai am timp, dar dacă aş avea, cu siguranţă aş uita repede de zăpadă şi m-aş gândi la tot felul de chestii. Tot timpul mă gândesc, dar din păcate nu gândesc bine. În scurt timp aş dispărea din faţa geamului şi m-aş plimba stresată prin cameră. Îmi plăcea foarte mult să mă joc împreună cu frate-miu. Făceam căsuţe de zăpadă pe o tersă. Dacă nu făceam ceva asemănător igluurilor (ce nu ne ieşea prea bine), făceam pe terasa mare camere. Adică aranjam terasa ca şi cum ar fi o casă. Nu cred că m-am făcut înţeleasă... Ideea e că făceam scaune, paturi din zăpadă. Îngheţam de frig, dar era mişto. Am mai spus de Vlad şi Ana, doi vecini. Nu îmi amintesc să ne fi jucat şi cu ei iarna, afară. Probabil că nu aveau voie. Ştiu că erau îmbrăcaţi cu geacă groasă, mănuşi şi căciulă la începutul lui octombrie. Nu e foarte cald atunci, dar nici de mănuşi şi trei perechi de pantaloni. Bănuiesc că de asta răcesc atât de des amândoi.

Cam pe la sfârşitul lui septembrie începe să fie frig la mine în cameră. Dar frig! În restul casei e super cald, numai la mine cel mult 18 grade. Nu suport frigul. Şi noii mei colegi au observat asta încă de la început. Logic, de la frig mi se înroşeşte nasul şi arăt de parcă aş fi un alcoolic din crăşmă. Yuck! Când plec la şcoală, trebuie să mă trezesc mai devreme ca să-mi aranjez părul să nu fie ud când ies. Trebuie să fac duş repede, să nu moară ai mei de frig că nu mai dă centrala căldură şi în casă. Eu stau destul de mult la băiţă, aşa că mă oftică să mă grăbesc. Chiar dacă în cameră este o temperatură acceptabilă, mâinile şi picioarele îmi sunt reci. Cu mâinlile mai rezolv că tastez (asta fac 90% din timpul petrecut în camera mea :D), dar cu picioarele mai greu. Noaptea dorm îngrămădită (ca pisicile), iar dimineaţa mă doare spatele. Tot timpul îmi curge nasul, dar nu fac febră niciodată, deci mama nu mă bagă în seamă. Când mă gândesc la frigul de afară, îmi trece cheful să ies după suc şi dulciuri (cel mai apropiat magazin e mai departe decât liceul în care învăţ). Într-o anumită perioadă e legal să foloseşti petarde & stuff, dar pe şmecherii noştri îi cam doare undeva de legalitate şi le folosesc toată iarna, nu numai în cel mai plăcut mod pentru trecătorii de pe stradă. De Crăciun, lumea trebuie să mănânce carne de porc (de ce?) şi e mult mai simplu să se ducă la ţărani să-şi ia porcul. Nu înţeleg cum unii nu pot să aibă suflet şi să omoare un biet animal cu un cuţit. Băieţii au plăcerea tâmpită de a freca fetele cu zăpadă. Uneori e chiar mişto, dar când îi urăşti pe respectivii care se cred super cool că freacă fetele cu zăpadă până se trezeşte un profesor să iasă să o apere pe fata, care nu se mai poate ridica din cauza greutăţii stratului de săpadă de pe ea şi nu prea mai poate respira, nu mai e mişto. Cu atât mai puţin după o cazătură de pe geam, de la etajul 1. Sau când vii de la pregătire, seara, la 19:30, din capătul celălalt al oraşului şi se găseşte un puşti să te bage puţin în zăpadă, nu cumva să-ţi fie cald până acasă. Nici nu ai pe unde să te dai cu sania în Piatra Neamţ... Este o pârtie amărâtă, unde vine tot oraşul, deci mie nu prea-mi vine cheful să mă duc acolo. Plus că este foarte departe şi nu cred că mai reuşesc o dată să urc până acolo.

Concluzia este că ar trebui să-mi placă iarna, dar o urăsc mai mult decât orice altceva.