Vecinul cel mai Mare si mai Tare

Am povestit despre bătrânul atotştiutor, e rândul altui vecin. Bătrânul e curios, ăsta e idiot.

Director la o mare firma, persoană însemnată (că tot am facut "O scrioare pierdută"), vânător. Când eram mică îmi era frică de doi oameni: ăsta şi unchiul meu. Probabil că mustaţa e de vină. Cum venea nenea acasă, cum fugeam în casă. Nu aveam voie să stăm afară când era el acasă că se isteriza. Cred că e şi PSD-ist şi de asta îl urăsc aşa mult.

Să vă povestesc o parte din certurile noastre.

Prima dată când am avut curaj să mă pun cu el: în curtea Prefecturii era o căţea care tocmai fătase 6 pui. Nici ochi nu aveau când o maşină a dat peste mămică şi a murit. Două zile ne trezeam (eu şi câţiva prieteni din PC*) noaptea şi le dădeam lapte din 2 în 2 ore. După ce au făcut ochi le-am găsit stăpâni la 4 dintre ei. Pe unu l-am luat eu, pe unu l-au luat doi fraţi, Ana şi Vlad, urmând să le găsim stăpâni. Cel luat de mine a dormit cu Murra în cuşcă. Tocmai o luasem pe Gipsy care nu era cu mult mai mare ca acel căţeluş. Domnul despre care vorbesc m-a văzut pe terasă cu Gipsy şi ăla micuţ, a început să ţipe şi venea spre mine. Atunci mi-am luat animalele şi am plecat în casă, dar când am ajuns la uşă am scos limba. Ăsta a început să mă injure, dar mama mi-a luat apărarea. Când să intru în hol am strigat: "Lasă-l că-i nebun!". Cred că atunci l-am enervat cel mai tare. The End.

Au mai fost multe, dar nesemnificative.

Acum partea cea mai naşpa... Cu o lună înainte de Paşte, vineri, ora 20, 2002. Eu eram la meditaţii la engleză. Când m-am întors mi-au spus mama şi frate-miu că nenea ala a vrut să împuşte nişte câini, care veniseră la o căţea în călduri, pe care el a adus-o acolo. A doua zi, m-au sunat Vlad şi Ana că respectivul a împuşcat un câine şi e în curtea Policlinii cu Plată. M-am dus acolo, am observat că a intrat glonţul print-o parte şi a ieşit pe alta. Am sunat la toţi veterinarii, nici unu nu era, după mai mult timp a răspuns doamna directoare de la Palatul Copiilor şi a găsit ea un medic. A încercat să-l eutanasieze, dar nu am reuşit să-l prindem. Pe mine m-a şi muşcat :). Am chemat poliţia, împuşcase în centrul oraşului, plus că era vineri şi încă mai erau ore la liceu (împuscase în curtea unui liceu). Au găsit un cartuş şi la câţiva zeci de metri statea un câine mort, glonţul intrase prin falcă şi iesise prin gât. A murit pe loc. Până la urmă i-au dat amendă 30.000.000 lei.

După câteva săptămâni, în care a încercat să o convingă pe doamnă să-şi retragă plângerea, din cauză că eu aş fi zis că-i bou, a venit la mine acasă şi a început să tipe la mama. Tata era plecat la Braila. Mai are şi auzenii. Partea bună e că mama nu s-a supărat pe mine ci pe el.

După un an, m-am dus la Vlad, am stat pe balcon, când am găsit niste radiere pe care le-am rupt si aruncat in curtea liceului. Deşteapta de nevastă-sa a spus că am aruncat în ea cu pietre şi prune. :ROTFL: Vlad nu avea nici un copac fructifer în curte, nici nu era vremea prunelor.

Acuş se fac trei ani de la crima comisă, am început să-i salut, după ce 2 ani jumatate nici măcar "bună ziua" nu au auzit de la mine.

Au mai fost şi alte conflicte, care nu au fost legate de mine, prefer să nu le fac publice, dar vă spun că e PSD-istul in carne şi oase.

*PC = Asociaţia şi Clubul Prieten Credincios, detalii mai târziu. Acum spun doar că eram preşedinte la copii. :D

Bătrânul Atotştiutor

Am un vecin, de vreo 70 de ani şi soţia are ceva mai puţin. Ei au o fata, cam de 40 de ani, care e măritată cu un tip, împreună au o fată, de 20 şi ceva de ani. Vecinul şi nevasta lui au rămas aici, iar tinerii au plecat in Paris, de vreo 10-15 ani. De Crăciun şi Anul Nou, bătrânii pleacă în Franţa, iar vara tinerii vin în România. Normal, fata are email. Ca să nu mai trimită scrisori, le-a trecut prin cap minunata idee de a le trimite eu mail-uri. Până acum nimic anormal, eu trimit mail-uri, ea răspunde. De aici a început nenea să mă enerveze: "Explică-mi şi mie, să nu mor prost!". Ce să-i spun moşului? "Uite, computer-ul provider-ului are instalat server de mail, şi ăla ..." sau să dau un raspuns scurt, să spun că amândouă avem adrese unde trimitem, cum fiecare casă are o adresă la care poate să primească scrisori. Of course, am preferat a doua variantă, pentru a evita mai multe întrebări.
Ziua a II-a: Un prieten de-al lui i-a lăsat un computer pentru câteva zile, că se muta si nu avea unde să-l ţină. Era mai vechi, cred ca 486. Vine frate-miu la mine: "Şi-a luat E. computer şi nu merge, du-te să vezi ce are. Vrea să-şi pună şi internet.". Intrerup o discuţie interesantă cu cineva şi mă duc să văd ce îmi va mânca mie zilele o vreme. Citesc ce scrie pe monitorul de 13" şi aflu că nu are sistem de operare instalat. Acum, explică-i lui nenea ce e ăla sistem de operare. "Nu poţi să instalezi?" ... CD-rom? Nope. Floppy? Nope. Cum se deschide carcasa aia? Probabil ştie tata, a mai incercat să deschidă câteva asemănătoare şi a reuşit, dar eu nu am putut. I-am explicat că pot să-i instalez doar dacă îi pune cineva un CD-rom sau Floppy. Alţi doi termeni care trebuie explicaţi, care duc la încă trei, cei trei la patru şi tot aşa. Într-un târziu, aflu că totuşi nu e computer-ul lui şi încep să mă simt mai bine.

Ziua a III-a: Vine Crăciunul, pleacă la Paris. După ceva timp se întoarce numai el şi începe să-mi povestească ce a văzut pe internet, chestii pe care, într-adevăr, nu le văd şi eu pentru că nu mă interesează, dar ştiu şi eu ce a făcut să vadă alea.
Ziua a IV-a: Mă rogă să trimit un mail. Nu imi mergea gmail-ul, şi-a revenit după vreo două zile. I-am spus că dacă până dimineaţă nu va merge, trimit de pe altă adresă: "Cum adică? Cum altă adresă?". Şi fac eu legătura între telefoanele mobile, la care poţi să ai 10000 de numere şi să le foloseşti când vrei. Cică ar fi înţeles, dar mai era o problemă... Franţa este cea mai "tare" ţară, restul sunt aşa, ca să fie. "În Franţa nu se întâmplă asta niciodată". La cât de habarnist este el, de unde ştie că în Franţa nimeni nu poate să scrie un fişier greşit, că nici o fibră nu se poate rupe, că nici un windows nu poate fi "bulit"?

Nici nevasta-sa nu se lasă, se crede medicul străzii, ea are mereu cele mai bune soluţii. Dacă mama (medic) spune altceva are femeia grijă să fie cum spune ea, nu cum spune mama. Când mama spune un termen mai ciudat, gata, nu mai are nimic de spus.
De ce naiba trebuie sa te bagi unde nu te pricepi !? OK, vrei să ştii mai multe, dar trebuie să fii şi realist! Eu nu cred că femeia îşi dă seama că mama a făcut o facultate în domeniul respectiv şi nu are cum să ştie mai multe ca ea. Ex.: Am căzut cu rolele, naşpa, eram lovită la genunciul stâng, super tare. Mama m-a dat cu nu-ştiu-ce, să nu se infecteze. Asta, a doua zi, a văzut şi m-a chemat la ea "să mă dea cu o suluţie foarte bună", făcută de ea, logic. Chiar mi-a spus să mă duc la ea în ficare zi să ma dea. În câteva ore mi s-a infectat, nu mai avusem nici o rana infectată (deşi am multe semne de bună purtare)... Bărbată-su îmi spune că nu se pot strica computerele în Franţa. Mă mir că nimeni nu a comentat, încă, în legătură cu faptul că sunt penibili când fac afirmaţii care îi depasesc...

Dragii mei profesori

În curând terminăm, vom avea alţi profesori, deci îmi spun şi eu părerea despre profesorii din V-VIII.

Doamna dirigintă: profesoară de matematică, iese la pensie după ce terminăm noi. Mergem la pregătire înainte să dăm un test, nu ne spune "Vă dau asta, asta şi asta", dar facem exercitii asemănătoare, deci ne spune subiectele cu aproximaţie. În rest este OK, cam nasol când se enervează, dar îi trece repede. Toţi din clasă (în fine, majoritatea) spun că nu predă bine, dar ei sunt atenţi la ce spune ea sau vorbeşte singură!? Nu vorbeşte singură, doar cu vreo 5-6, care spun că predă bine.

Doamna profesoară de fizică: îmi place foarte mult, ne pune cât merităm, nu mai mult sau mai puţin. Explică super mişto, chiar dacă nu eşti foarte atent înţelegi ce vrea să spună. E ambiţioasă, dacă ştie că poţi nu te lasă de capul tău.
Doamna profesoară de chimie: înainte să avem prima oră cu ea, ne-am interesat cum este. Toţi spuneau că este rea, pune note mici, să nu ne pună naiba să chiulim, dar cu noi este altfel. Bine, nici nu chiulim, dar nici chiar cuminţi nu suntem. Dacă sunt 6 în clasa asta care ştiu chimie e bine. Noi tot numai 9 şi 10 avem. A spus că suntem clasa care a avut cele mai mari note la ea, ever. Ne plictisim într-un hal la orele ei... mai sunt şi ultimele in ambele zile (ca şi anul trecut).

Doamna profesoară de romana: e foarte bună la gramatică, dar noi nu ştim. Teme nu prea ne dă, în clasă nu facem mai nimic, iar la teste... zici că nu ai fost la nici o oră. În rest nu se isterizează, mai face şi glume.

Domnul profesor de engleză: facem cu el dintr-a VIII-a, pentru că a ieşit la pensie anul trecut fosta profesoară. Îmi place. Pune exact cât merităm, nu mai mult sau mai puţin, încearcă să ne ajute dacă vrem şi noi. Mihai are dreptate, poţi să faci altceva în ore doar dacă te lasă profesorul. Cum ne vede că ne uităm sub bancă, vorbim, sau mai-ştiu-eu-ce ne atrage atenţia. Se supără când nu ne facem temele, de asta nu îl suportă prea mulţi.

Fosta profesoară de engleză: majoritatea am făcut cu ea dintr-a III-a (in clasa a IV-a am dat examen şi am luat 18 din 23, iar ceilalti 3 s-au dus la liceu). Nu mi-a plăcut niciodată prea mult. Am făcut pregătire cu ea dintr-a IV-a până într-a VII-a. Dacă la teste nu făceam bine, mă chema la ea şi mă lăsa să-mi corectez, când trebuia să mă asculte îmi spunea ce să învăţ. La timpuri ştiu foarte bine formulele, dar când să le folosesc... ea ştie. Le-am învăţat ca pe o poezie. Nu se enerva, punea note mici când eram obraznici, ne dădea afară, dar nu a ţipat niciodată în 5 ani.

Domna profesoară de franceză: am mai spus despre ea, ne facea în toate felurile, se isteriza de auzea toată şcoala. De când i-am spus directorului ce "frumos" vorbeşte, nu se mai isterizează, dar mereu ne aduce aminte ce am făcut şi se roagă la Dumnezeu să nu se enerveze & stuff. However, o admir. Este ţigancă, dar a ajuns profesoară, e profesoară bună, primele locuri de la olimpiade sunt ocupate de elevii ei în fiecare an. Încearcă să ne facă să ne miscăm repede, să gândim repede, să învăţăm o limbă străina, dar nu alege cele mai bune metode.

Domnul profesor de istorie şi cultură civică, zis "ţestos": "Dai la istorie?", "Nu", "Ia loc, 9". Asta auzim majoritatea celor ascultaţi, pentru că nu dăm la istorie nu avem 10 nici la cultură civică. De ce îi zicem ţestos? Când ni se adresează, din "ţestoşi" nu ne scoate. În rest e destul de OK. Dar nu e bine să-l supărăm, ne ascultă naşpa rău de tot şi nu iartă prea repede.
Domnul profesor de geografie: se străduieşte să reuşească să aibă măcar un elev la naţională, în curând iese la pensie şi încă nu a reuşit. Mă scoate din sărite că ne dă la teste numai din ce ne-a dictat în caiet şi din cartea lui, detalii de care nu vom avea nevoie la capacitate. Dacă ai învaţat numai din manual, nu ai nici o şansă sa iei 5-ul. E fraier rău de tot că ascultă numai în ordine alfabetică, la V-VII, nu învaţă copiii decât trei-patru lecţii pe semestru. Pune note mai mari fetelor decât băieţilor, mă apucă nişte nervi când face asta... Are idei fixiste şi îi vorbeşte pe ceilalţi profesori pe la spate, dar îmi place că e ambiţios.

Doamna profesoara de biologie: Am făcut într-a V-a, în primul semestru, şi în clasa a VIII-a cu ea, pentru că fosta profesoară a ieşit la pensie. Ca şi soţul ei, profesor de matematică la noi în şcoală, e sărită de pe fix. Nu îi lasă pe ăştia de la ei din clasă sa facă nimic. Nu au voie cu telefoane, nu au voie să stea pe sală după ce s-a sunat. Bine, oficial nici noi nu avem voie, dar diriginta noastră nu cheamă părinţii la scoală că ne-a văzut la baie după ce au sunat de intrare la ore. Dar dacă eşti atent la ore, înţelegi şi nu mai trebuie să înveţi acasă ca să iei 10.

Fosta profesoară de biologie: îmi plăcea tare mult biologia, dar când, în clasa a VII-a, a început să se isterizeze pe la ore nu am mai avut vreo legătură cu materia pe care o preda. Nu am mai învăţat niciodată, copiam la toate testele, imi suflau colegii când mă asculta. E vacă rău, un coleg a mers la olimpiadă, s-a îmbolnavit înainte cu câteva zile, asta s-a enervat şi a spus tot ce i-a trecut prin cap. Punea note mai mici decât meritam.

Domnul profesor de religie: cel mai tânăr profesor din şcoală, nu cred că are 30 de ani. Ţine loc de psiholog la noi în şcoală. E singurul profesor cu care vorbim despre orice, dacă avem vreo problemă la el ne ducem. Dacă nu am învăţat o dată ne iartă, de mai ascultă o dată. Înainte aveam o profă care ne dicta şi nu vorbea deloc cu noi, ne asculta la ce a dictat şi atât, nu ne placea deloc.

Domnul profesor de educaţie tehnologică: vorbeşte încet, dictează repede, nu repetă, nu ne place. La teste pune note cum i se scoală (scuzaţi expresia), nici nu citeşte ce ai scris că ştie de înainte de cât ai făcut. Când trebuie să dăm teste ne lasă să repetăm în ora lui. Dacă vreun profesor îi cere ora, îi spune şi "săru'mâna". În fine, e destul de OK, fără chef de muncă şi cam violent dacă îl enervezi.

Doamna profesoară de muzică: facem cu ea dintr-a VII-a. Pune note mici dacă nu avem voce, dar ne ascultă şi la teorie. Cu nimic ieşită din comun, nu pleacă de la ore ca să-şi rezoleve vreo problemă personală.

Fosta profesoară de muzică: dusă rău. Urla de ziceai că a evadat de la Socola. Ne punea note in funcţie de spectacolele la care ne duceam, ne scădea puncte dacă ne uitam caietul sau cartea. Bine că am scăpat de ea.
Domnul profesor de desen: super pretenţios. Pune note de parcă am fi la liceu de arte şi e cea mai importantă materie. La desen avem cele mai mici note. Are memorie super bună, dacă a mai văzut planşa cu 4 ani în urmă îşi aduce aminte, dacă ai lipsit, dacă nu ai avut blocul de desen la tine, tot. Dacă nu ar pune note aşa mici l-aş admira.

Domna profesoara de sport: pune notele de parcă ai fi la liceu sportiv. Când îţi trage o plamă ... vezi stele de toate culorile, priunde dă. Nu poţi spune că nu faci sportul pentru că ţi-ai luxat piciorul, îţi spune imediat cât timp faci exerciţii mai uşoare ca ceilalţi. Oricum, nu mă deranjează cu nimic.

Domnul director: profesor de isotrie. Mă scoate din sărite, cum trec pe lângă el îmi dă cu ceva in cap. Nu facem ore cu el, deci nu pot să spun mai mult, doar că are grijă să aratăm ca nişte elevi, nu ca nişte copii aduşi din oraş şi băgaţi într-o sală de clasă.

Domnul director adjunct: profesor de matematică. Îmi place tare mult pentru că zâmbşte când te salută şi răspunde de fiecare dată, nu ca majoritatea profesorilor cărora, de cele mai multe ori, le este lene sa deschidă gura şi să zică "bună", ca să nu mai spun de zâmbit. Am făcut o dată matematica cu el pentru că se imbolnăvise doamna dirigintă. Ne explica de parcă eram copii de la şcoala ajutătoare, dar e OK.

Am cam terminat cu profesorii, dar nu mă pot abţine să nu spun ceva şi de doamnele psiholog.

Anul trecut şi acum doi ani era o domnişoară foarte drăguţă, zâmbea, vorbea frumos... îmi placea mult, dar s-a măritat cu un englez şi a plecat cu el în Marea Britanie. Acum este o tâmpită, sorry, dar chiar nu este în stare să ne facă să ne placă să discutăm cu ea. În loc să de dicteze ce are de spus, ar putea să vorbească şi să ne explice ce nu înţelegem. Nu e în stare să zâmbeacă! Păi de ce naiba mai e psiholog? Ca să facă elevii mişto de ea?

Ce ma enerveaza la tara asta.

Nu doar PSD-ul mă enervează. Sau profii sunt PSD-işti? Nu cred ca toţi.

În primul rând mă scoate din sărite profesoara de franceză. Este cea mai ipoctrită profă pe care o cunosc. E normal să te porţi altfel când e o inspecţie, dar e normal să mai ai puţin şi să bagi elevul în aia mă-sii dacă nu e nimeni de faţă, iar dacă este... să te porti de parcă ar fi preşedintele ţării copilul de la tablă!? De când a aflat directorul ce spune ea pe la ore, îşi controlează vocabularul, dar la fel de vacă e. Înţeleg că vrea să ne facă să înăţăm şi că ştie multă franceză, dar nu alege cele mai bune metode... Ne strică mediile pentru un cuvânt pronunţat greşit, cică vrea să întrăm la licee bune. Profesorul de engleză îmi place. Deşi ne dă cam multe teme, e prof inteligent. E singurul care înţelege că nu trebuie să ai numai de 10 ca să fii deştept. Şi profa de fizică îmi place. Cred că e singura care ne pune note pe merit. Dacă pentru intrarea la liceu ar conta mediile de la materiile de real, aş învăţa şi eu teoria şi aş avea 10. :) Dar să revin la cea mai mare "dragoste" a mea... Ăia de la "Ministerul Învăţământului". Mi-e o greaţă să scriu despre ei... Sar peste asta. De fapt mă gândeam să nu fac psihologie (şi aşa e uman), să mă fac profă de fizică, sa intru în politică and stuff şi să mă fac "ministra" învăţământului (deşi sper să se schimbe până atunci felul ăsta de a chinui copiii). Să-i pun pe copii să aleaga de mici ce să facă, nu abia în clasa a IX-a (de fapt nici atunci nu poţi neapărat sa alegi profilul), să aibă mai multe şanse să facă ce facultate merită. Mă gândesc la săracii elevi care au luat note mici la capacitate, la română, 10 la matematică, dar au intrat la uman şi acum nu mai pot să facă ce-şi doresc... Sper sa nu păţesc la fel. :) Gata, nu mai am chef să scriu despre asta, iar îmi aduc aminte ca am 9 la istorie si cultură civică pentru că nu dau la istorie. Oare pot să intru la liceul de informatică?

Cum functioneaza!? Sa mor eu daca pot sa scriu mai mult de title. :)

Wow! M-am prins! După doua zile de nervi că nu reuşeam să fac să scrie, mi-am dat seama ca nu ar fi o idee rea sa încerc cu alt browser, FireFox ... Merge! Oricum tot Opera rămane iubirea mea. :)

De ce mi-am făcut acest blog? ... nu prea ştiu, poate pentru ca e la moda printre CHiPisti. Vorbeam cu Cristi (mda ... mi-a căzut net-ul) si m-a întrebat dacă nu îmi fac şi eu, probabil altfel nu-mi făceam. Cel mai greu a fost să mă hotarasc ce tamplate să folosesc. După wallpaper-ul de la Slackware cu Barbie, cred că ăsta se potriveşte cel mai bine, noroc că eu nu prea voi intra pe pagină să văd culoarea asta stresantă. :twisted: