Informaţia

Majoritatea oamenilor se uită la TV. Eu nu mă mai uit (mult) la TV de la sfârşitul clasei a VI-a, când mi-am pus net prin cablu. De fapt am început să mă uit mai rar de prin ianuarie când mi-am pus dial-up acasă. Până la începutul clasei a VIII-a am stat cu frate-miu în cameră. M-am certat într-o zi foarte tare cu el şi s-a mutat în altă cameră. Cu tot cu televizorul. Am vrut să-mi iau TV-Tuner, dar mi-am luat memorie din banii pentru el. Până acum câteva luni m-am uitat la TV fooooooarte rar, dar acum am TV-Tuner. Acum nu-l folosesc deloc că am fost nevoită să-mi reinstalez Windows-ul (s-au stricat sursa şi un Hard Disk) şi din motive necunoscute de mine (încă!), programul pentru tuner îngheaţă. Nu că l-aş fi folosit foarte mult înainte, dar mă mai uitam, când veneam acasă de la şcoala, la desene animate. Cel mai mult îmi plac cele de pe MiniMax. De pe Cartoon Network nu-mi plac deloc, iar pe Fox Kids foarte puţine. Mă întreb dacă , (virgulă) copiii iau exemplu din desenele alea. Adică sunt numai cu... tâlc. Oare eu sunt copil atât de cuminte (adică stau aproape toată ziua în casă, fără să sparg geamurile vecinilor) pentru că mă uitam foarte mult la desene când eram mică?

Acum, mi-e prea lene să văd de ce nu merge TV-Tuner-ul. Oricum frate-miu mai vrea să se joace câte ceva şi nu poate la computer-ul lui şi ca să îl fac să mă ierte pentru cât de mult l-am chinuit când eram mici, îl las la mine la computer, iar eu mă duc la el.

Îmi place să mă uit la reclame. Mă enervează că pe ProTV dau prea multe reclame la filmele şi emisiunile lor. Mulţi urăsc reclamele (bine, şi lista mea de hosts e super lungă, pentru că reclamele de pe Internet mă enervează de cele mai multe ori), dar eu m-aş uita toată ziua la ele (să nu se repete). Chiar mă fascinează imaginaţia oamenilor. Unele mi se par super „deştepte”, ca de exemplu reclama la „Cronica Cârcotaşilor”, cea cu telefonul care sună şi are o „melodie” cu bâlbe, iar altele super „tâmplite”, de exemplu cele de la televiziunea locală. Cred că sunt făcute în Power Point. Două-trei poze cu magazinele/fabricile în cauză, două-trei cuvinte despre ele, o voce care nu-mi place spune adresa şi că e cel mai bun magazin (sau cea mai bună fabrică) şi o melodie stresantă. Cred că cea mai proastă reclamă, pe care am văzut-o, este de la cel mai prost ISP din Piatra Neamţ. Adică o cameră cu două mese, două scaune, două laptop-uri, o fată şi un băiat. Fata îmbrăcată cu o bluză roz se ridică şi vine la băiatul care făcea ceva pe net. Se aşează pe masa lui, într-o poziţie foarte sexy, şi îl pupă de la distanţă. El rămâne indiferent la sărutul ei dulce şi camera video este îndreptată spre laptop, unde se vede că e un download cu Internet Explorer care stătea pe loc, iar un nene spune „&&&&&*, Internet de mare viteză”. Are şi cea mai enervantă melodie pe care am auzit-o. Eram odată în taxi (deci era iarnă şi mă duceam la pregătire) şi am auzit reclama de la radio la un magazin de computere de aici. Mi-a plăcut, însă nu-mi aduc aminte detalii. Ştiu că era o conversaţie între un bătrân şi un puşti, despre componente, m-a amuzat. Aveau şi voci interesante.

Doamna dirigintă ne-a pus nişte întrebări în legătură cu materiile preferate & stuff. Era o întrebare despre emisiunile preferate. Majoritatea au spus că preferă „Cronica Cârcotaşilor” (adică toţi la care m-am uitat). Eu am spus că nu am o emisiune preferată, dar cel mai des mă uit la Discovery Science (nu puteam să pun că la desene animate mă uit mai mult decât la Discovery, că mai citeau colegii :D). Acum mi-am adus aminte că pe Discovery sau pe BBC (sau CNN? hmmmmm... sorry) este o reclamă interesantă la Siemens, parcă. Nu ştiu cum să o explic, îmi pare rău. De pe Animal Planet cel mai mult îmi place „Animal Police”. Atât de mult îmi place când oamenii fără suflet sunt arestaţi că au făcut animalele să sufere... Din păcate îmi aduce aminte că în România pe majoritatea îi doare undeva de animale (ale lor sau nu). De la televiziunea română nu ştiu dacă-mi place ceva... Să zicem că îmi place puţin „Cronica Cârcotaşilor”, insă nu mă mai râd ca înainte. Azi m-am dus în bucătărie să caut o ciocolată. Nu am găsit, aşa că m-am dus la frate-miu în cameră, eram sigură că gasesc acolo. Mama ascunde ciocolatele de mine şi ştie că frate-miu nu prea mănâncă dulciuri. Frate-miu se uita la „Trădaţi în dragoste”. Am ajuns la ultimul caz, în care un tip îşi înşela soţia. Aveau împreună un copil de 6 luni. La sfârşit au chemat-o pe respectabila mămică să vadă secvenţe din timpul urmăriri. Nu am auzit persoană care să înjure atât de mult. Erau super lungi beep-urile. Şi super dese. Cică era pregătită pentru orice. După ce era sigură că nu mai are ce discuta cu bărbatul ei, s-au dus la cei doi îndrăgostiţi care se plimbau în parc. Nu pot să înţeleg de ce era nevoie să se ducă să fac scandal acolo, nu pot să înţeleg de ce trebuia să sară să-i bată, dar nici de ce s-a dus la emisiunea aia, ca să vadă toţi cum soţul ei o înşeală şi eventual să facă unii şi alţii mişto de ea. La fel de penibile mi se par „Vacanţa mare”, „La bloc” şi „Trăsniţi în Nato”. Nu mă mai uit la ştiri din România, pentru că mă enervează când repetă aceeaşi chestie de 1000 de ori, să nu cumva nu reţii ce-i mai rău. Nu pot să înţeleg de ce arată numai crime, violuri, accidente de maşini & stuff. Ce, nu există şi oameni valoroşi în ţara asta? Mă mai uit la CNN şi BBC din cât în când... Parcă tot e mai bine.


*Am cenzurat numele ISP-ului şi am folosit „&”, pentru că acum câteva zile am citit blogul lui Micos şi încercam să mă prind ce cuvânt urât era îl locul asteriscurilor, fiindcă nu citisem şi continuarea. :D

Iarna...

În timpul iernii e o vacanţă de două-trei săptămâni, departe de profesori şi colegi insuportabili... Crăciunul cu multe dulciuri şi cadouri, Sf. Niculae la fel. Mai este şi Revelionul alături de prieteni... Ambele mele zile (de naştere şi de nume) cu prieteni, cadouri şi dulciuri. Ziua Alinei (cea mai bună prietenă a mea) cu prieteni. Începutul semestrului, deci fără prea multe griji (şi note mici)... Se poate merge cu sania sau orice alt mijloc de transport specializat pe zăpadă. Când eram mică îmi plăcea iarna pentru că se întuneca devreme şi îmi plăcea să stau pe calorifer şi admir zăpada. Acum nu mai am timp, dar dacă aş avea, cu siguranţă aş uita repede de zăpadă şi m-aş gândi la tot felul de chestii. Tot timpul mă gândesc, dar din păcate nu gândesc bine. În scurt timp aş dispărea din faţa geamului şi m-aş plimba stresată prin cameră. Îmi plăcea foarte mult să mă joc împreună cu frate-miu. Făceam căsuţe de zăpadă pe o tersă. Dacă nu făceam ceva asemănător igluurilor (ce nu ne ieşea prea bine), făceam pe terasa mare camere. Adică aranjam terasa ca şi cum ar fi o casă. Nu cred că m-am făcut înţeleasă... Ideea e că făceam scaune, paturi din zăpadă. Îngheţam de frig, dar era mişto. Am mai spus de Vlad şi Ana, doi vecini. Nu îmi amintesc să ne fi jucat şi cu ei iarna, afară. Probabil că nu aveau voie. Ştiu că erau îmbrăcaţi cu geacă groasă, mănuşi şi căciulă la începutul lui octombrie. Nu e foarte cald atunci, dar nici de mănuşi şi trei perechi de pantaloni. Bănuiesc că de asta răcesc atât de des amândoi.

Cam pe la sfârşitul lui septembrie începe să fie frig la mine în cameră. Dar frig! În restul casei e super cald, numai la mine cel mult 18 grade. Nu suport frigul. Şi noii mei colegi au observat asta încă de la început. Logic, de la frig mi se înroşeşte nasul şi arăt de parcă aş fi un alcoolic din crăşmă. Yuck! Când plec la şcoală, trebuie să mă trezesc mai devreme ca să-mi aranjez părul să nu fie ud când ies. Trebuie să fac duş repede, să nu moară ai mei de frig că nu mai dă centrala căldură şi în casă. Eu stau destul de mult la băiţă, aşa că mă oftică să mă grăbesc. Chiar dacă în cameră este o temperatură acceptabilă, mâinile şi picioarele îmi sunt reci. Cu mâinlile mai rezolv că tastez (asta fac 90% din timpul petrecut în camera mea :D), dar cu picioarele mai greu. Noaptea dorm îngrămădită (ca pisicile), iar dimineaţa mă doare spatele. Tot timpul îmi curge nasul, dar nu fac febră niciodată, deci mama nu mă bagă în seamă. Când mă gândesc la frigul de afară, îmi trece cheful să ies după suc şi dulciuri (cel mai apropiat magazin e mai departe decât liceul în care învăţ). Într-o anumită perioadă e legal să foloseşti petarde & stuff, dar pe şmecherii noştri îi cam doare undeva de legalitate şi le folosesc toată iarna, nu numai în cel mai plăcut mod pentru trecătorii de pe stradă. De Crăciun, lumea trebuie să mănânce carne de porc (de ce?) şi e mult mai simplu să se ducă la ţărani să-şi ia porcul. Nu înţeleg cum unii nu pot să aibă suflet şi să omoare un biet animal cu un cuţit. Băieţii au plăcerea tâmpită de a freca fetele cu zăpadă. Uneori e chiar mişto, dar când îi urăşti pe respectivii care se cred super cool că freacă fetele cu zăpadă până se trezeşte un profesor să iasă să o apere pe fata, care nu se mai poate ridica din cauza greutăţii stratului de săpadă de pe ea şi nu prea mai poate respira, nu mai e mişto. Cu atât mai puţin după o cazătură de pe geam, de la etajul 1. Sau când vii de la pregătire, seara, la 19:30, din capătul celălalt al oraşului şi se găseşte un puşti să te bage puţin în zăpadă, nu cumva să-ţi fie cald până acasă. Nici nu ai pe unde să te dai cu sania în Piatra Neamţ... Este o pârtie amărâtă, unde vine tot oraşul, deci mie nu prea-mi vine cheful să mă duc acolo. Plus că este foarte departe şi nu cred că mai reuşesc o dată să urc până acolo.

Concluzia este că ar trebui să-mi placă iarna, dar o urăsc mai mult decât orice altceva.

Pentru Moş Crăciun.