Vreau la şcoală!
Când eram la grădiniţă abia aşteptam să merg la şcoală. Ştiam să scriu, să citesc, să adun, scad şi să înmulţesc. Nu ştiam pe de rost tabla înmulţirii. Nici acum nu o ştiu. O ştiu până pe la înmulţirea cu 5. Dacă vreau să aflu cât e 6x8, fac 6x4=24, 24x2=48. Când eram în clasa a II-a am observat că la înmulţirea cu 9, unitatea este 10 minus numărul cu care se înmulţeşte 9, iar cel de înainte de unităţi (zecile la plural) este numărul cu care se înmulţeşte minus 1. Încă mai folosesc regula asta. Bunică-mea mereu mă certa pentru că scriam cu carioci şi ţineam prea mult carioca într-un punct. M-am chinuit o mulţime să ţin minte cum se citeşte 1995, dar după lupte seculare de treizeci de ani am reuşit. O tot întrebam când voi merge la şcoală. Ea îmi spunea că „Nu toamna asta, toamna viitoare”, dar eu ziceam „Nu la toamnă, nici la toamna viitoare, nici la cealaltă, nici la cealaltă, nici la cealaltă, la următoarea.”
Mi-a plăcut la şcoală. În primele săptămâni. Chiar o întrebam pe învăţătoare când ne va da teme. Abia aşteptam. Dar după cea a început să nea dea teme nu mi-a mai plăcut la şcoală. Odată am luat şapte la scriere. M-a bătut mama toaaaaată ziua. Nu am învăţat mai mult pentru şcoală, ci am învăţat să nu-i mai spun notele. Am avut o învăţătoare drăguţă. Şi am învăţat. Toată ortorafia o ştiu din şcoala primară, nimic nou din gimnaziu. Am învăţat în şcoala cu cei mai exigenţi profesori. Pe de asupra, am fost la clasă „specială”, de informatică-engleză, la care erau cei mai exigenţi profesori din şcoală. Cea mai uşoară a fost clasa a VII-a. Nu am învăţat nimic în primul semestru. În al doilea trebuia să-mi repar media şi am învăţat. Păcat de media 5 de la desen, că îmi ieşea media anuală peste 9. Nici a VIII-a nu mi s-a părut foarte grea, doar că am învăţat la aproape toate materiile... Îmi făceam planuri ca la liceu să învăţ numai la matematică, informatică, fizică şi chimie. Până acum am învăţat la toate materiile... Nu am învăţat încă la istorie, dar dau în curând test şi va trebui să învăţ...
Profesoara de isotrie vorbeşte continuu. Nu înţelegi nimic din ce vrea să spună. Am renunţat să mai scriu. În primul rând pentru că dictează repede şi nu îmi mai înţeleg scrisul, în al doilea rând pentru că oricum, dacă aş înţelege scrisul, nu aş înţelege ce vrea să spună. Începe o idee, nu o termină, începe alta, după care o termină pe prima. Repetă cuvâtul „clasa”. Ora trecută l-a spus de 102 ori. Încă puţin şi îşi bate recordul de 140 şi ceva, de la o clasă de a XII-a. Încă nu am de spus nimic bun despre ea.
Profesoara de chimie vorbeşte şi ea foarte mult. Dar de la ea înţelegi. Din ce ne-a predat am înţeles tot de la început. M-a ofticat super tare pentru că la a doua oră mi-a tăiat tema pentru că am scris o căsuţă mai la stânga. Acum ne-a dat test cu trei probleme din ce ne-a predat şi două probleme din chestiile pe care ar trebui să le ştim din gimnaziu. De unde ştie că noi am făcut chimie? Noi nu am făcut chimie. Noi am copiat desenele din manual şi atât. Am avut medii mari pentru că nu am chiulit niciodată. Normal că nu am făcut ultimele două probleme. Şi nu mi se pare normal să-mi pună notă în catalog pe ceva ce nu a predat ea. E ca şi cum ar trece testul iniţial în catalog. A spus că într-un atom numai protonii şi neutronii au masă. Cu electronii ce face? E adevărat că au o masă foarte, foarte mică, deci neglijabilă, dar au şi ei masă.
Profesorul de geografie contrazice teoria relativităţii. Nici nu m-a lăsat să vorbesc. Cum spuneam ceva, cum se băga el peste mine cu prostii. Am renunţat să-l mai contrazic.
Profesorul de informatică se ia după manual. E de părere că tot ce e scris în manual e corect. De exemplu, sistemele de operare sunt: Windows, Linux, MS-DOS, Unix, Solaris. Unele pot fi folosite doar în mod grafic (Windows, Linux), iar altele doar în linie de comandă (MS-DOS, Unix). După 5 minute în care am încercat să-i explic că nu e bine ce a spus, a ajuns la concluzia că trebuie să scriem că unele sisteme de operare pot fi folosite şi în mod grafic, şi în linie de comandă. Mai sunt şi altele... Îmi place că recunoaşte că a greşit. Sper să nu-mi schimb de tot părerea despre el. Oricum nu mi s-a mai părut foarte OK după ce ne-a spus să avem caiete separate la teorie şi la laborator. Ce rost are să cărăm două caiete după noi? Oricum la teorie ne mai dă şi chestii practice, cum la laborator ne mai dă şi teorie. În plus, trebuie să cauţi o mulţime până găseşti ce vrei, pentru că uiţi la ce oră ţi-a spus ceva. Oricum impresia mea generală despre el este bună, sper să nu mi-o schimb.
Profesorul de engleză ne spune că nu e bine cum am învăţat noi anumite chestii. Deci unul dintre profi (ori fostul, ori ăsta), greşeşte. Poate greşesc amândoi.
Astea le ştiu (că My Documents şi Windows Explorer nu sunt două chestii diferite, că Linux-ul şi Unix-ul pot folosite şi în mod grafic şi în linie de comandă, că nu e obligatoriu ca un WAN să fie conectat la Internet, că electronii au masă, că oamenii de ştiinţă spun că universul se dilată cu aceeaşi viteză peste tot, etc.), dar mă întreb ce prostii au spus profesorii despre ce eu nu am idee... Mie frică să învăţ, dacă învăţ greşit? Şi când te gândeşti că cică este cel mai bun liceu din Piatra Neamţ. De fapt din Neamţ... Pe lângă faptul că nu am timp să învăţ cât vreau la materiile care îmi plac, mai trebuie să învăţ chestii despre adevărul cărora mă îndoiesc. Mai sunt şi profesori care ne spun că nu e bine ce e scris în manual. Normal că nu am timp să stau să caut într-o mulţime de cărţi să văd dacă este adevărat...
Oare aşa e şi în afara României?
posted by catalinutza @ 1:40 PM
